Acum ceva timp am auzit despre un baietel care vroia sa atinga cerul.Avea in fata casei lui un deal destul de inalt si a crezut de la inceput ca in acel loc se uneste cerul cu pamantul,nestiind ce e aia linia orizontului… Intr-o zi,fara sa spuna nimanui, si-a luat inima in dinti,rucsacul in care avea ceva de mancare,si a pornit”sa atinga cerul”…

Dupa aproximativ doua ore se afla in varful dealului din fata casei.. si in mod absolut ciudat pt el…cerul nu era acolo…A observat insa dupa acest deal un altul mai mare… Dupa inca vreo 3 ore ajunsese in varful celuilalt deal.. si cerul nu era nici acolo.Se simtea dezamagit.Toata viata lui si-a dorit sa urce dealul crezand ca va atinge cerul.

Si-a dat seama ca totul e o iluzie si s-a gandit sa se intoarca acasa.. unde parintii il asteptau ingrijorati.. fusese plecat toata ziua…degeaba…

De ce v-am spus aceasta ilustratie.. pt ca de multe ori  si noi,oamenii mari,facem  lafel…Cei mai multi nu isi petrec doar o zi sau un an ci toata viata alergand dupa iluzii in cautarea cerului,in cautarea fericirii…Au dealuri inalte in fara casei…idealuri,vise… si au impresia ca implinirea lor le va aduce fericirea .Dar constata dezamagiti cand ajung in varful dealului ca cerul nu e acolo.. si alearga spre munti mai mari…Cel mai cunoscut munte al sufletelor neimplinite este Muntele averii… Dar cerul nu e nici macar acolo.. in varful muntelui..

Poate strigi si tu “vreau sa ating cerul!”

Stand in palma lui Dumnezeu cerul  e-n tine!

Cerul e-n noi!

Un comentariu:

  1. si noi prin bunatate si puritatea noastra alcatuim cerul in viata de apoi. eni

    RăspundețiȘtergere